Invata-ma sa pot merge

Cat de sarac sunt, Doamne, in iubire...
Iubire de aproape, si de Tine...
Mereu imi fac doar mie cate-un bine,
Si fara mila sunt cu altii, peste fire...


Macar din mine, Doamne, de-as musca
Cu post si rugaciune, deodata...
as face pentru Tatal meu ceva,
i-as spune: musc din mine, iarta, Tata ...

Macar la cei nebuni, la cei sarmani
de-as da in fiecare zi cate o paine,
Cat de-mpacat as astepta ziua de maine,
Eu, biet avar adunator de bani...

Si chiar asa, mergeam cu painea-n plasa
In visul meu, si eram vesel tare,
Si o lasam bisericii pe masa
O paine pentru cei ce n-au mancare...

Si-asa zburam, cu pacea-n suflet, plina,
Dar binele acesta, doar visat,
Nu, niciodata nu s-a intamplat
N-am dat saracilor o paine, nici lumina
Lumina unui gand curat, sau sfat...

De ce, Parinte, inima mi-e rece,
De ce nu pot o mila doar sa fac,
De ce desert imi pare tot ce trece,
Te rog ma iarta, Doamne Sfant, si tac...

Invata-ma din nou sa ma imbrac,
Si sa postesc, si rog, si sa pot merge...