Ochiul s-a închis
Și-atunci luna
S-a prefăcut în stea
Și steaua-n vis
Nici măcar într-o amintire

Și lacrimile,
Lacrimile ne-au umplut
Și astfel
S-a deschis ochiul
Puțin
Mult
Ca să poată ploua

Picături de ploaie

Picăturile de ploaie
Care nu respectă
Nici o regulă
Ci doar focul
Focul din pământul
Care suntem noi

Picăturile de ploaie
Au uitat să cadă
Când ne-au simțit
Și ne-au învăluit
Când ne-au văzut
Neîndrăznind
Să ne atingă…
Și-atunci s-au întors în ele
Și a durut

Și a duruuut
Când s-au născut
Din nou
Muzică-n culoare catifelată
De apă transparentă
Care ne va măsura
Iar și iar
Puterea

Puterea de-a iubi
Dincolo de stele
Transformate-n lună
Dincolo de ochiul
Acum închis
Acum deschis
Întotdeauna așa cum vrem noi
Să ne iubim
Înăuntru
Înafară
Dincolo de ce vrem noi
Noi care suntem
Suntem …

Poate ochiul
Ochiul închis sau deschis
Dar întotdeauna plin de lacrimi…