nu mai aveam ce să ne spunem demult
epuizasem iresponsabili ultimele subiecte de conversație
ne priveam doar și zâmbeam încercați
de o imensă și leneșă dragoste uneori
râdeam sănătos din tot sufletul

la un moment dat ai scos o carte și un măr o altă carte
apoi ce bine era ce frumoși stăteam noi la masa aia
cu doua lumânări femeia de la bar ne privea ciudat
nu aveam ce să-i mai spunem nici ei

eram din nou fii răsfățați ai sorții aveam bani
toate mizeriile erau departe
realitatea stătea locului molcomă
se uita la noi puțin invidioasă femeia de la bar
noi râdeam uneori tăceam încercând să mai lungim puțin
singurătatea aia de bărbați

mai ții minte ce mișto a fost cum am mai citit și am
mai tăcut noi voi începe sigur într-o altă seară
în care nu va mai fi așa ce bine era
ce bine era când nu
mai aveam ce să ne spunem