poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-04 | |
Din adâncimi de necrezut de vaste
Se-nalță o tulpină-n stropi de stea Ce falnică!Și cât de însetată ... De tot misterul neclintit de-albastru Și de tăcerea spațiului ce soarbe Și lacrimă, și inimi, și cuvânt Și-n vânturi despletindu-se molatec O suferință surdă izbucnește Ca o cascadă-n zbucium înspumată Odată pentru totdeauna. Fugi! Se-aude glasul nu știu cui și-al meu. Dar unde?Ce rost are să mai fug? E scris în dans frenetic de castani Și-n fiecare fir de calmă iarbă Că-n veci e condamnarea și în van ... Ce ghiocel plăpând, și câtă forță E totuși în suprema evadare Te uiți cum negri bolovani străpunge În saltul către soare blând și viață. Acesta ne e sufletul, și-n rouă, Prăpastia bolnavă se-oglindește, Iar noaptea voci ciudate se răsfrâng La fiecare colț-o umbră tace Ești în primejdie, tulpină tu suavă, Te-nconjură și nu mai ai putere Să strigi eliberarea, ca pasărea ce-n spasme Străpunge colivia. De unde ocrotire? De unde? Nu mai cuget; ochii, mi i-am închis De crudă neputință ... Să uit? Ce nebunie! Nu trebuie să uit Și nici nu aș putea, cât timp e încă-al meu Acest zbor greu! ... cu aripi de vioară Și-atât de trist uitat din totdeauna Și-atât de singur, reflectare moartă În conștiința-mi căutând tandrețe ...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate