Să cadă
norii și soarele adormind
și stelele oarbe pierdute și reci
și raiul imaculaților îngeri
aici, mai aproape de creștetul meu.

Căci orbit sunt
în fața oglinzii distorsionate a timpului,
culorilor tinere, înviate proaspăt,
lacrimilor păcătoșilor îngenunchiați
și jocului de-a viața.

Și surd
la infernul furtunilor de vise,
la cântecul cocoșului biblic,
la mugetul veșnic al istoriei clipei.

Și tropotul uniocornilor sfinți încetă.


Amanții destinului
aleargă pe caii de flăcări
departe de gânduri, departe de zei,
în zbor deasupra ucigașelor piscuri
singuri și-atât de aproape cer.