poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-27 | |
Hazard, clipe pustiite de lumină
Coborâte în sanctuarul discrepanțelor Elogiind ruginitele mecanisme Ce încătușează zborul către stele... Ciocnindu-mă de incandescența tăcerii Inexprimând durerea binefăcătoare Am colorat toate acestea în invizibil Când s-au pornit epave către suflet. Un poem numit singurătate, a ars, Și flăcările mi-au încălzit inima În gând cu nimeni și fugar ca visul Eu sunt, atunci doar când inima-mi doare. Nimic, secundele reci au trecut Și-a nins cu povești de iarnă neștiute Abisul dureros înghite pașnic munții Și apele cu peștișori de aur. E rece coasa, și bate-un vânt năprasnic Și pieritoare e lumina ochilor mei Cu mine am rămas, și vidul mă așteaptă Uitat de toate, în tăcere-mi spun adio Prin beznă, un dulce vis a izbucnit Seducătoare inconștientă răzbătând crepuscular Conduce spiritele în derivă, și-ntr-o joacă Dintr-un cireș m-am revărsat pentru speranță. Încorsetate trăiri contrastante, nemurire În miliardele-mi de picături de sânge ... S-au evaporat două lacrimi de pe obraz Într-o clipită necesară, de singurătate.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate