Amurgul unei lumi....

Ca un altar e cerul, cuprins de inserare
Ca un mormant adanc al vechilor cetati
Cu trupuri diafane aprinse de uitare
Sui stele incremenite inspre singuratati

Apus de lumi, brazdand, luminile scoboara
Pe bolta in crepuscul, si-n vaile pustii
Sub raza muta a lunii-ce trage-ncet sa moara
Mai pribegesc fantome in straie argintii

Se oglindeste-n ape, din marmura palatul
Ce zace sub ruine, coloane sfaramate
Doar oglindirea-l poarta, pe cand intunecatul
Ev al tacerii-nghite zidiri nemangaiate.

De soarele, in raze fasii inrobitoare
Doi ingei –genuncheaza pe un taram departe
Si lumi apun in zare...
Si ceruri cad in moarte....