creato, n-ai mai dat
nici un semn, am asteptat
cateva luni si cativa sori
sa cobori dintre nori,
dar n-ai de gand...

probabil m-ai uitat,
desi nu cred ca ma poti uita.

ma acopera valuri cand
trebuiau sa te acopere voaluri
pe tine,
atata distanta
nu am vazut niciunul
venind spre noi...

stii, intre timp a murit poetul
cu numaratori de ploi
de parca ar fi citit
distanta dintre noi.

prea multe lucruri, creato,
prea multe intamplari
si nu mai e cerneala-n calimari.

mi-e dor de tine, creato,
mi-e tare dor
si nu mai dai nici un semn
de parca te-ai tot dus
si nu-ti mai pasa
ca te asteapta o poezie
noua pe masa,
o poezie neprimita bine
de critica,
numai de tine

mi-e dor, mi-e tare dor
si ma dor toate,
toate dor,
dar mai ales absenta ta
din viata mea.