după fapta-i mișelească...

i-am zis rachiu necurat
fiindcă el era de vină
că-n zori, treaz, vedeam in pat
n-un boboc ci-o bubulină

răzbunarea mea a fost cumplită...

după ce i-am depistat
bârlogul, eu plin de ură
din sticlă l-am lichidat
pe dușman cu-o-nghițitură

așa cum frumoasele amintiri din copilărie îmi spuneau că făcea și minunatul meu tată:

mama muzicuță-i face
pentru rachiu, dar oltean
tata fiind cu-acest dușman
laș să fie nu prea-i place