Fragmentele din tine,
Si vocea linistita a tacerii.
Somnul meu adinc
Fara visare si fara de
Alte universuri.

Am agatat amintirea
Noastra,
Pe usa sifonierului negru
-niciodata nu se inchide, stii-
Ma priveste mustrator.

Incheieturi de priviri
In ochii lini in care,
Oglinda si-a spart puritatea-i
In mii de fragmente
Din tine.

Am la gat,
O esarfa de bice prelungi
De salcie albastra
Ea statea candva pe usa sifonierului
Negru, in care moliile mananca
Numai naftalina.

Am suprapus imaginea ta limpede
Peste lacul cel mort si renascut
Si dealul cel parasit.
Peste zambetul meu spart.
Si peste degetele dulci ale toamnei.

Si totusi carnea...