Aprilie mă cheamă să urc cărări în munte
E vremea să mă scutur de vechile-amănunte
În sânge mi se-așterne un văl de-amenințare
Ce-mi duce pașii singuri spre desprimăvărare.

Fac pact cu orice frunză, mestecenii-s de față
Și-n fiecare mugur câștig o nouă viață,
Sunt toată vegetală și-n sân și-n buzunare
Și-mi geme înflorirea și nu mai am scăpare.

Mă bea râzând pământul ce-n el parcă m-a-nchis
Să mă sădească iară, ca pe-un firav cais.
Când plouă peste mine și mugurii plesnesc
Stă scris pe orice frunză, firavă, te iubesc.