poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-11 | | Ne-am inundat stigmatul cu-esențe de iertare, Ne-am pocăit la clipa ce n-a putut rosti, Ne-am absolvit speranța de vana așteptare, Ne-am condamnat la viață cu-aproape înc-o zi. Și-n cupa spovedirii noi am turnat minciuni! Și ne-am ascuns robia în cruda-nfierare, Și-n loc să facem rugă din lanțuri, noi, nebuni, Ne-am inundat stigmatul cu-esențe de iertare. Prin umbre de biserici am înșelat lumina, Degeaba lumânarea încearc-a ne trezi, Caci noi uităm de unde se trage radacina… Ne-am pocait la clipa ce n-a putut rosti Și ne-am sortit în grabă risipei fără ceas, Căindu-ne-n a minții fluidă decantare, Și oferind credinței un suflet de popas, Ne-am absolvit speranța de vana așteptare. Cuprinși de remușcare, am căutat icoana Ce-agoniza, sătulă de-atâtea nerozii, Și reușind, cu trudă, să-i reînchidem rana, Ne-am condamnat la viață cu-aproape înc-o zi. Ne-am condamnat la viață cu-aproape înc-o zi, Ne-am absolvit speranța de vana așteptare, Ne-am pocăit la clipa ce n-a putut rosti, Ne-am inundat stigmatul cu-esențe de iertare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate