poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-08 | |
nici o altă șansă în plus/ aveam în loc de cap un scaun cu rotile, în el se odihnea mustăcind un bunic/ adormea, înjura, circulau paralel înjurăturile din pereți în pereți, ca loviturile/ apoi lucrurile se lăsau în jos, pisici încolăcite pe spinarea mea și a lui, din patru roți două trăgeau de picioare în direcții opuse/ câmpiile cu întuneric se luminau temporar cu un bec-galop în jurul microbuzului/ avea să nască la prima stație, se coborau spre trotuar ca spre un pat lucrurile adormite sus în capul cu roți/ bunicul vocifera inutil: „am încetat să te mai caut acum am un scaun cu rotile în capul meu-fotoliu, îmi citesc acolo variante despre ultimele noastre zile”/ pisicile nu se mai încolăcesc, o dată pe an ne circulă paralel înjurăturile din pereți în pereți ca loviturile unui ciocan mecanic dărâmând uzina
cu o tresărire microbuzul a derapat, întâi a căzut scaunul cu rotile/ în câmpiile cu întuneric luminate temporar de un bunic arzând îmi căutam loviturile/ la prima stație pe trotuar făceam un poker, câștigam ceva timp până al venirea salvării care însă întârzia mai mult decât era programat/ microbuzul meu derapa și femeia întârzia mai mult decât era programat/ într-un final pierdeam banii, îmi dădeam foc la buzunar și mai înjunghiam iarba cu o flegmă: „nu mă minții că mori știu eu bine, sicriul tău cu 200 la oră mă minte că trăiești”/ se învârte gol scaunul cu rotile, femeia a venit la întâlnire/ la un joc de poker luminile ochilor mei ți-au întârziat sânii/ din rostogolirea pe câmpiile cu întuneric mă aleg cu un lucru care se lasă în jos/ întâi pisica mesteca tacticoasă, apoi sorbea și-n dimineața transpirată din scaun mă trezeam/ duceam în brațe pisica moartă, labele i se bălăbăneau ca loviturile unui ciocan pneumatic demolând uzina astăzi citim împreună în dinți, în ochelari îți văd ochii, lady forceps, în ochi îți văd străzile/ întotdeauna se apleacă spre vest, nu te lua în gură cu ea, nu te lua în gură cu românia/ azi spicuim din organele bunicului sacrificat, i-am găsit în cap un scaun cu rotile, poate că nu-l avea, dar s-a inventat, mi-ai descoperit în fes un scaun cu rotile, ia-l, totul va fi al tău, așa că nu te lăsa: creierul-farfuria cu epidemie; inima-texte care încă nu au fost citite; ficatul-descoperirea americii între ezitări și spital; stomacul-o mâncărime a înlocuit o broasca de ușă ministerială; capacul de la veceu-nu e organ, dar e greu...mi-ai descoperit în fes farfurie discul numeric personal al celui sacrificat, am să-l eliberez după-amiază... deschide pălăria, jos scaunul, rotiță cu rotiță s-a spart, calculatorul nu e așa de inteligent cu altceva să înlocuiesc românia loviturile de ciocan pneumatic fărâmițându-mi os cu os bunicul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate