deasupra cerul
cartea cărților
cu filele răsfrânte printre nori
împiedicându-ne să zărim
viața și vârstele stelelor
suferința purpurie a luminii
în lupta cu întunericul

calul alb al spiritului lumii
galopând travestit pe câmpurile subconștientului
încălțat în caiele ascuțit-psihogene
ce lasă urme adânci
pe potecile gândului

nimeni nu vede suferința mărului
tribulația semințelor
zvâcnind în venele olimpului
vlăguite de zei
nimeni nu aude țipătul secundelor
la ceas de șarpe
ștrangulând irișii copacilor
nimeni nu simte
calul alb al spiritului lumii
hrănit cu jar din fărașul neputinței
icnind înhămat
resemnarea în fața destinului.