Ma-nghit pamanturile albe,
Groparul vremii,sa ma scape
Si crucea-mi ii la capul vietii
Bocindu-mi anii tineretii

Si ploua drag si drag imi e,
Copaci, cu frunze de tristete
Si cortul zilei, nuntii mele
Croit din a lor ramurele

Se lasa toate peste mine,
De parca-ar vrea sa ma sarute
Pe spate stau intins si plang,
Caci in curand voi vi pamant

Dintre picaturi de ploaie
Nu mai stiu care sunt lacrimi,
Si din faptele spre oameni
Nu mai stiu care sunt patimi,

Caci peste tot, imi zboara mintea
Si-astept,tacut si ud plangand
Sa ma bagati in negru de cafea
Si sa v-aud sorbind.

Ce crezi ca pot sa fac ,
Cand stiu, ca voi murii
Decat sa port, o fata trista
Sa sper zadar ca voi trai.