Am vrut să te iubesc
Să mor leneș cu primăvara
Și să te văd în paginile
caietului de engleză.
Căci primăvara curge,
Suflă, cum n-a mai făcut-o
de când e.
Bestie, ești atât de departe...
Mai ții minte când nu tăceai?
Când paginile caietului se umpleau
de șiruri, șiruri, șiruri,
De roiuri,
De zâmbete născute unele din altele.
Nu mi-e dor;
Mi-e boală,
Mi-e letargie,
Mi-e astenie să știu că nu te
mai prefaci
Că ții la mintea și sufletu-mi-
slăbite.
Voi fi râu,
Mă voi revărsa peste beția ta diurnă,
Voi încerca să fur un fum al
stafiei ce ești
Când lung gândești,
Și puțin privești la piticii condamnați
să profite de
Eul tău epic,
De care m-am rupt când poate
Realizam că fără el
Viața devine ordine,
Armată și nu comă
Jucăușă, cum îmi trebuie mie...