suspin de suflet


ca o barcă în nemărginitul ocean
ca un fulg în tăiosul vânt
doamne ce m-apasă neliniștea asta
de unde vii ce vrei
ahh si iarăși vine
pleacă dobitoaco
pleacă


[Pentru a lasa interpretarea textului cat mai libera si individuala, poezia nu are strofe, nu are rime si nici semne de punctuatie. Ea se potriveste bine ca exercitiu de teatru si chiar de dictie (pronuntarea vocalelelor "a" si "o", plasate intr-o anumita ordine, duce la relaxarea faciala). Nenumaratele ei variante de interpretare (cu schimbari bruste de ritm si intonatie; monotona; cu patima; teatrala...) ofera cititorului si ascultatorilor de fiecare data o experienta unica.]