REGELE

Prin venele subterane ale părinților
curge pământul spre mine,
ca apa unui râu care s-a întors spre izvor
să se vadă pe sine.

s-au aurit oasele lor
arde lumina în ele
prin măduva albă parcă cobor
în osemintele mele.

și-i o lumină care mă-nghite,
și e o liniște mare de tot,
și-mi iese sângele din orbite,
și vreau să strig, dar nu pot.

Târziu, o mână mă înfășoară
într-o pădure de crini,
și-mi spune: “regele azi o să moară,
poartă-i coroana de spini !”.