Un cocoș și o găină
Se ciorovăiau de zor,
El, zicea că-i Luna plină,
Ea, că nu-i decât un nor :

-Măi găină, tu ești chioară ?!
Da-i rotundă ca și-o oală !
Și de mare, e cam mare,
Dar e Luna, ca și-un Soare,
Luminează neagra noapte
Asmuțind câinii să latre !

-Eu sunt chioară ? Tu ești chior !
Nu vezi că e doar un nor ?!
Și zici că și luminează (!?)
Cred c-o lampă îți filează !
Și-unde auzi tu câini lătrând,
Când e liniște, mormânt !

-Da' te uită-n sus, găină,
Că nu-i nor, e Luna plină !
Ca o mămăligă coaptă
Sus pe cer stă nemișcată,
Și zâmbește către mine
S-o iau de pe cer că-mi vine !

-Nemișcată zici, bădie (?!)
Mișcă parc'ar fi piftie,
Poate tu ai, cine știe,
Mămăligă sub chelie (?!)
FuGi de-aici cu-așa prostie
Și de-o vrei, a ta să fie !

-Doamne, ce-ncăpățânare
În grădina Ta cea mare (!?)
Nu mă crede nici să moară
Că e Luna-n cer de-aseară,
Chiar de-i cade-n cap acuma,
Ea o ține, ca nebuna !

-Să te cred ? C-așa vrei tu ?
Că mă doare sufletu',
Tot mereu tu ai dreptate,
Ce sunt eu ? O nulitate ?!
Numai ca tine să fie,
Ce zic eu e...gălăgie ?!

-Bine, fie, e un nor,
Și termin că simt că mor,
Și de-mi spui că dă și ploaie,
O să-ți spun : și cu pietroaie,
Tunetele,
Cântă-n cor,
Fulgere,
Se-aprind din nor,
Toarnă apa cu găleata,
Unde-i mama,
Unde-i tata,
S-a lăsat și cu futrună,
Tot pământul îl adună,
Ah ! ce nor afurisit,
Chiar în țeastă m-a trăznit...

-Zici că-i nor ?....
Chiar ești trăznit !
Este Luna-n asfințit !

Valeriu Cercel