ei da
în cortul acela încăpeau doar îmbrățișările lor
picioarele le rămâneau afară
verzi cozi de șopârlă
până în turn nu urcaseră niciodată

ieșiserăm din iarnă printre pocnitorile
de purim speriați că liniștea nu mai există

rebecca avea brățările înșirate pe o gură de corali
cămile blonde forau zidurile de ape
e vid acolo de pe vremea splendorii
ochii închiși în surdină atenuau hemoragii
repede pun mâna liniștește-te liniștește-te
cele 40 de zile nu s-au încheiat
pentru fiecare zi - o cămilă
pentru fiecare cămilă - un vid
până la cortul de lut mocirlit
la care am ajuns cu multă trudă

frenetic refuzi să-mi privești coastele
pentru fiecare absență
o liniște