poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-15 | |
Flori albastre ratacesc absurd
Printre paduri de stihuri adumbrite Cu contururi rectangular infasurate In paratraznete zglobii Cristaline reverii nu isi pot opri sangerarea Alunecand in tenebrele unui infern Captusit cu iluzii de neant Demonite zambesc senine mestecand rujul Cu lacrimi pogorate inexplicabil Din aerul zambilelor preschimbate In printi de clestar Cu podoaba de iasomie incununand O palma de broasca testoasa care si-a vandut carapacea De mai multe ori pe altarul Genunilor surazatoare cu dinti de creta invederata Aranjandu-si coroana de azbest inflorit Ratacind inexorabil in mari respirand doar aerul curat al balenelor Intruchipand un balet abstract pe butucii Creionati cu focul izvorat din ciocnirea a doua secunde Pe o strada cu sensul unic sters si ademenind Sirene cu sanii micsorati de vibratiile absurde Ale nisipului transformat in interjectii subtile Pleznind ochii senini pe care isi facusera cuib Randunele cu aripi de patimi zburand inefabil Spre taiere ceremoniala pentru manierea zeilor De carton sustinand o lumanare aprinsa in amintirea desertului Inflorit chiar de dimineata Si arat cu pulbere de zane Aripi de soapte se afunda In imbratisarea himerei blande si dezbracate Care se joaca in parul chinuit Si dezmiarda inventand amintiri Punand sarutari pe ranile fatale si netransmisibile Stergand lacrimi fara manusi Si binecuvantand pasarele de sperante Daramand portile abisului In care s-au ratacit catacombe nevinovate Au imbatranit stamine revoltate In care stau ca pe un tron falic moscraciuni Inviind Yin si Yangul Durerii si Iubirii Care vor muri din nou pentru pacatele tuturor si ale nimanui Si dupa aceea am clipit… Daca viata merita traita, atunci eu nu merit sa traiesc… Atata droguri de vanzare si eu nu voi fi niciodata in stare sa-mi procur doza mea de nepasare…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate