Astept clipa inimii, cand florile
vor atinge jumatatile din noi, neumblatele,
atunci lacrima va seca izvor albastru,
potecile cetii vor dansa undeva in cascade
iar tu vei fi iubirea promisa,
ca o soapta de valuri rezemate-n nisip,
stau rezemat de coada timpului
si plutesc in mrejele sale finale
asteptandu-ti cuvantul, cel cladit in cruci,
cel ce ma va naste din nou, necuprins
de data aceasta, atingand flacara linistii
ca un curcubeu vesel sa-ncante irisul,
astept, se-neaca clepsidre in nuferi ce plang
dar stiu ca dorul de tine e doar o treapta
pe panta piramidelor inimii tale, iubire !