poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-11 | |
Eram mulți. Așteptam să înceapă ceva,
cu urechea lipită de trotuar, în piața aceea unde jertfa era doar o singurătate, cu mult mai mare. Mâinile-mi deveniseră elastice, prin rămășițele globului de aer ce ne-nconjura, împânzit cu gloanțe, am adunat sub mine din toate colțurile pieții, cel puțin o mamă, cel puțin un copil. Dintre coaste-mi curgea un pârâu de sânge, l-aș fi putut arăta tuturor ca pe-un invitat întârziat la ospățul acela. Râzând, m-a cărat pe umeri, între noi rămăsese doar lipsa Lor și tăcerea ca o foame. Tu nu te miști niciodată-mi spuneam, ești când umbra trotuarului, când umbra umărului. Acoperită de pânze, gaura dintre coaste dormea, cărămizie, portretele de familie deveneau oase aurii, plângeam fiecare, cu sonorul dat încet.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate