Când lacrima ți-era atât de pură,
Când zâmbetul ți-era atat de blând,
Când tresăreai uimit din când în când,
Atunci când unii îți spuneau de ură,

Când pacea se-odihnea în al tău gând
Și-n jurul tău era numai căldură,
Când nu simțisei încă vorba dură
Și-n suflete vedeai îngeri zburând,

Nu te gândeai la falsuri în iubire,
La flori născute ca să moară-n glastră,
Că umbra poa’ sa vină de la soare.

Adulții se ascund de fericire
Că stau cu fața-ntoarsă la fereastră
În timp ce-acel copil din ei tot moare…