Pianista

Începură aventura
La bord de aeroplan
Odată cu a ei venire
Împreună cu-al ei pian.

Pian, să știe toată lumea
E bucata de-abanos
Ce-n formă triangulară
Ne încântă-n mod duios.

Dar de data asta nene,
Vom vedea că nu-i așa
Când te-ncrezi într-o pianistă
Care zboară undeva.

Deci, din turnul de-observare
Se primi lumină verde
Pentru cursa ce-n istorie
Chiar deloc nu se va pierde.

Și pilotul bagă mare
Manșa zace la podea
De presiunea ce cu ură
Mâna îi exercita.

Aparatul se desprinse
Dând din aripi repezit
Nu știa nici el săracul
Cât fusese de pripit.

Când să zboare, nu-ntrebase
Nimenea pe nimenea
Cum oare-n aeronavă
Pianul zace-n debara.

Acolo la mii de metri
Altitudine, prin frig
Se sculă pianista noastră
Fluierând din Mr.Big.

Tralala, hei, domnișoară
Se-adresă ea stewardesei
Nu vă supărați, o Cola
Aș dori la restul mesei.

O primi rapid și soarbe
Din lichidul caramel
Și atunci o prinde pofta
Ca să cânte puțintel.

Din doi pași găsi ușița
Care duce spre cargo
Drept acolo unde pianul
Emana de libido.

O atrase invincibil
Ea se așeză rapid
Și-ncepu Schumann Allegro
Cu tușeu superb, fluid.

Fu neclar însă-n anchetă
De ce coarda când plesni
Lovi-n parte-alăturată
Drept în cușca lui Fifi'.

Fifi, pudelul cuminte
Tip de călător model,
Sări-n sus de sperietură
Parcă nu mai fu cățel.

Ci un tigru rău și negru
Ce se năpusti urlând
Drept în toaletă unde
Unu' se p!"# cântând.

Ca să-și manifeste spaima,
Fifi cel manierat,
Apucă în mușcătură
Drept...ce fu de apucat.

Pasagerul, cum mai credeți
Că putu reacționa
Altfel decăt de alarmă
Încleștat a se-agăța.

Stewardesa veni iute,
Dar odată constatând
Scena și-ai ei gravitate
Făcu stop cardiac, crăpând.


După vreo juma' de oră,
El zăcând inconștient
Fu descoperit flăcăul
De-un coleg de-apartament.

Care, când văzu secvența
Cea „cu-câine-atârnat“
Nu putu decât să creadă
Că amicu-i obsedat.

Totuși, partea lui umană
Îl împinse imediat
Ca să ia rapid măsuri
Să-l salveze pe bărbat.

Cum privi alături însă
Și văzu pe stewardesă
Cum zăcea pe jos albastră
Se uimi: "amu-i negresă?!"

"La acțiune!" spuse. Duse
Cele două corpuri prin cabină
Cât putu de mai în față
În simțiri să își revină.

Nenorocul ori chiar soarta
Își băgară iară coada
Că un gol mare de aer
Le scurtă atunci corvoada.

Fură propulsați cu toții
Drept prin ușă în carlingă
Tocmai când pilotul, leji,
O-nghețată sta să lingă.

Îl loviră peste mână
Și cornetul ne-nvățat
Cum se zboară în carlingă,
Pe bord a aterizat.

Acționând ceva butoane,
Prin prelingere în fante
Înghețata respectivă
Porni beep-uri alarmante.

Când o babă fandosită
Vru și ea să vadă ce-i
Se apropie de cockpit
Balansând umbrela ei.

Dar alarma-i serioasă,
Aparatul se înclină
Făcând pe băbuța grasă
De-un panou, izbit să vină

Reflexele la 75 de ani
Se-atrofiaseră masiv de tot
Așa că suliță umbrela se făcu
De se-mplântă în ochi la copilot.

Acesta numai nu fu fericit
De ceea ce văzu...ori nu văzu
Și se-aruncă înnebunit de un perete
Care era de fapt un geam. Căzu.

Chiar când era cu toții să uităm
De Fifi, câine educat
Primim din nou o veste: bău
Din kerosen, și s-a intoxicat.

Atunci, stăpâna se criză;
Fugi și ea în față la carlingă,
Îl înjură pe căpitan și încercă
Pe geam afară să-l împingă.


Nereușind, îl troscăni în cap
Cu-o oală ce-o găsi-n bucătărie
Și-atunci își spuse mulțumită
"Asta luare-aminte ca să-ți fie!"

Un businessman din spate când văzu
Tot ce făcuse ea cu căpitanul
De gât o luă și-o strânse aprig
Cum nu strânsese el nici măcar banul.

Tot ce s-a întâmplat apoi nu are relevanță
Dar stă sub semnul aceleiași demențe
Ce demonstrează clar că Homo Sapiens
Maimuțas Prostas e cu mari carențe.

Aeronava era în picaj, fără scăpare
De nebunia omului lovită
Iar la impact, se prezenta spectaculos
De-afară de-ar fi fost privită.

Cutia neagră fu recuperată
Și ultima secvență auzită
Reproducea-n fundal acorduri de pianistă
Pe-un pian cu coarda La plesnită.

---