Mâinile tale sunt peste tot mamă,
peste tot.
Au fost sub tălpile mele
când mă învățai să pășesc,
mi le-ai trecut peste buze
când nu puteam să zâmbesc,
le-ai strâns peste condei
când nu știam să scriu,
sub ochii lumii grei
m-ai învațat să fiu.
Mâinile tale sunt peste tot mamă,
peste tot.
Mi le-ai pus peste ființă
când mă temeam să iubesc
brațul tău peste umăr îmi făcea cu putință
să ascult,să trăiesc:
sunt peste sarea obrazului meu-
adiere-peste oftatul surd și greu,
pe sub pleoapele dureroase căzute
mângâiere în lupte pierdute.
Mâinile tale sunt peste tot mamă,
peste tot:
în glodul de pe pantorii cei noi
în vânătăile de pe genunchii amândoi
în cortul din țoale bătrâne,
în poala rochiței plina cu prune.
Ele mi-au pus aripi cu sărutări.
Iar acum,acum că zbor
mâinile tale sunt aici în zări;
m-am întrebat adeseori dacă te dor...
Mâinila tale ,mamă,nu obosesc
tot certa,tot iubesc,
tot cântă,mă tot saltă
...palma ta e veșnic caldă.
Mâinile tale sunt peste tot mamă,
peste tot.