|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
 |
|
|
|
|
||
|
|
         
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ PaÈ™adine în vers alb (73) 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-03-04 | | omul hipermnezic - variantă I și nu a mai vrut să se aștearnă pe vînt cum șaua pe o spinare de cal și nu a mai vrut să-și zgîrie cuvintele pe cer cu penița veche a sinelui și a refuzat să fie mărul din jurul viermelui și a refuzat să sfîșie cerul și nu a mai gustat picături de pămînt și nu a mai pășit peste cioburi de umbră și nu și-a mai tăiat venele cu muchia ascuțită a visului el a întors capul către acel palmier epifanic ce glăsuia suspendat ca o limbă de ceas în amniosul melancoliei el pretindea că e un obiect artistic de sine stătător și asexuat (alții îi atingeau cu sfială cele două mici protuberanțe anxioase din care tîșneau dimensiunile unei sensibilităti insațiabile) el îi învăța pe clienții din vitrina cu peruci cum să se exprime în limbajul obiectelor (culoarea, zborul, limita, intervalul, matricea : din toate aceste instrumente și din porii tăi muzica țîșnește cu iminența unei implozii, btw ) el era livrat publicității în regim de agorafobic, dar vreo doi trei astrologi îi administrau o dată pe săptămînă constelația ce reduce halucinațiile la filigranul realului el se înfrupta din limbajul virtual pentru că viermii începuseră să-l cutreiere încă din pribegia primului text tatuat pe cortex el plămădea episoadele unei biografii de mim cu voluptatea cu care brutarul găureste bucățile de aluat pentru a ne îndopa apoi cu vidul ce se cască în afara semnelor și ziua i se mula pe umeri ca o angoasă și textul îi cerșea mai mult cer și mai mult cer și semnul îl reinventa ca ființă combustibilă și tocmai de aceea nu și-a mai tăiat venele cu muchia ascuțită a visului, dar în fiecare zi se lăsa cuprins de ochiul străin ca de o cochilie ce îl aspira în altă specie de premize el își cîștiga existența hălăduind prin halourile cu care cuvintele se închid în ou el mijlocea întîlniri erotice între însuflețite caligrafii mentale autiste el devenea cu dezinvoltură un homunc al reverberațiilor arhetipale el nu era, de bună seamă, pacientul de neconsolat el nu era pacientul cel mai anxios al creștinismului el avea o bilă de metal și o altă pozitivitate el nu mai era pacientul ce se înfășoară în jurul frînghiei el nu era pacientul inocent ce se încredintează încă de la naștere unor moaște el nu avea buricul simplificărilor el nu era pacientul potrivit la locul potrivit el nu avea cont de eternitate el nu avea cromozomul iluziei el era propria lui cocoașă el nu avea o voce interioară a sinelui ci numai un sunet monocolor prin care specia îl ademenea către implozia hematiilor prea pline de remembrare el avea febră el avea Dumnezeu el pășea între două toposuri labile el se prăbușea în cer cu vocea cu voma cu textul ca restituire a interogației și atunci pentru că nu și-a tăiat venele cu muchia ascuțită a visului cineva l-a blestemat sa fie omul hipermnezic cu al cărui sînge Dumnezeu contaminează realul și anima cuvintelor din tropul ciclop într-o zi, cam pe la ora cînd alfa se prelinge leneș printre configurații trupul lui cobora de pe cruce ca un semn ce zgîrie noaptea cu penița veche a sinelui
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| |||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | | |||||||
| |||||||||
Texte Recomandate
|
