adormeam
absorbit de somnul obosit al cărnii
în care-mi creșteau unghiile netăiate
ale zilei

împăienjeniți
de viermii de mătase ai lucrurilor
ochii își scuturau întunericul
dospit în miezul pufos al zilei
înecat în gâtlejul
gâlgâind de cadavre sonore,
sfârtecate de bisturiul tăcerii

vocea profetică a cerșetorului
stoarsă de vlagă răgușită
abia mai răzbate
pierzându-se pe nesimțite
în zumzetul isteric al nopții
crescînde