la inceput de martie, sa infloresti iubito
ca o petala roza, fiinta ta-ncercata,
misterul unora sa-ti para de-nteles,
ca ei au fost candva, ca noi am fost odata.


sa intelegi ca esti aici doar pentru tine,
culori sa-ti para lumea si ape limpezi, clare
si flori s-aduni in ganduri, culese din planete,
nedescusute-n timp de minti nemuritoare.


si sa iubesti iubito, cum am iubit si eu,
sa-ti para lumea asta un imposibil timp,
sa nu fie de-ajuns o viata si o moarte,
ci doar un vid etern sa nu gresesti iubind.


din cioburi, nu din tot sa dai raspunsuri ample
atator intrebari, uitari, iertari, iubiri,
din ierni sa nasti un soare pe metereze false,
sa-ti amortesti esenta cu vise si trairi.


e primavara iar a nu stiu cata oara,
un inceput stupid cuvintelor spuse tie,
esti floarea cea dintai, tulpinii mele sterpe,
un inceput temut ce are sa ma-nvie.


chiar de eu nu sunt, tu sa-nfloresti iubito
si ochii sa-ti emane un cer, de as urla,
mi-e teama c-as desface si cutele bolnave
la inceput de martie, in primavara ta.