de ieri știu că port în piept un glonte de mătrăgună,
el mi-a sfredelit arcada sternului oprindu-se pe frânghia carotidei
ca un liliac înșurubat într-un tub de neon
acum suntem două entități care stăm la coadă la cabinetul medical,
eu și glontele, desigur

doctorul și-a lipit urechea metalică de burduful toracelui
ascultându-mi vocea interioară,
ascultând și glasul ruginit al glontelui, desigur

vocea mea se desfăcea în cupe voluptoase
ce pun surdină îndeobște gălăgiei sânilor,
glontele cerea cu scârțâit de greier
să fie lăsat în pace pe miriștea alveolară

de la acea ascultație
doctorul nu mi-a mai spus nimic privind relația lui cu realul
dar eu îl aud cum se strecoară noaptea pe terasa mea pe furiș
pentru a consuma o oră și jumătate de muzică de greier






în "Primul Kaddish"-2002-Editura Dacia- Cluj