Adunam picături de alb din tabloul natură
și le pictam fiecare după cum merita
una în ploaie alta în ger în frig sau în gheață
tot a doua o trimiteam înapoi la perfecționare
copaci aplaudau frenetic
bis bis bis

hoinari puii de vrăbii se înveleau cu speranțe
vom trece încă o iarnă cu pământul dedesubt

un om de zăpadă imaginar
făcea cu mâna trecătorilor grăbiți
iubindu-se și ei tot imaginar

astăzi e zi de cumpărături
încet se îndreaptă oameni pe rând către piață
buzunarele zâmbesc sărace
de iarnă și frig prin pustiul din ele
doar unul mai cumpără brazi
și vine apoi să vândă coșciuge
nici moartea nu-i gratis

ninge târziu în luna lui Marte
și nimeni și nimeni
nu plânge