Ma vei barfi,cu sarg,la colturi de strada,
In baba,curand,tu te vei metamorfoza,
Caci ochii tai sunt incapabili sa mai vada
Si sa mai inteleaga-acum cate ceva.

Te-a transformat in animal feroce ura,
Nu ai putut sa ma intelegi nicicand
Si-acum iti pierzi ,din nou, masura,
Cand ghimpii lasitatii iti cresc pe gand.

Bate cu gura sloboda,toaca-nainte,
Barfeste-ma cat poti,ca poate-asa
Se va raci putin lava fierbinte
Ce sufletul ti-l arde tot din vina ta.

Iar eu le voi primi zambind pe toate:
Asa esti tu si-abia atata poti sa zici
Acum,cand dupa-atatea clipe minunate,
Iti este greu,din malul gros,sa te ridici.

Atat am vrut sa stii:ca nu imi pasa
De clevetirea aspra de care esti in stare,
Care te situeaza sub nivel de masa,
Pe care-oricine-o poate face-n gura mare,

Ca demnitatea inseamna sa poti,sa stii,
Sa treci zambind peste ganduri de jos,
Sa nu te lasi prada oricaror valuri tarzii,
Sa stii mereu sa pierzi si sa suferi frumos,

Ca demn si-onest nu poate fi oricare,
Ca-ti trebuie suflet si minte si putere,
Sa nu lovesti in celalalt,oricat te doare,
Ca demnitatea e mai mult decat...avere!