copacul meu plânge:
i-a șoptit cineva
că totu-i un mit
că viața-i o farsă
că cerul nu-i cer
că apa se varsă
pământul e mort
iar lumea e-ntoarsă
că frunza lui moare
topită de soare
că seva lui seacă...

și-așteaptă să treacă...

îl mângâi ușor
cu aripa-n zbor
sărut tâmpla-i arsă
i-alint umbra deasă
și-i spun la urechea
din scorbura veche
să cate spre soare
să-nvețe să zboare:
viața există
și timpul o mișcă