am un prieten lup cu blana lucioasă
acolo în staul când l-am întâlnit
însăila firele portocalii de paie
la geamul prin care trebuia să vin

ochii lui nu au nimic special
dar nu știu de ce crede că sunt căprioară
și atunci întind mâna fără să mă doară
ca pentru blândețea pe care o simt

uneori, când sunt în spatele lui
chiar dincolo de pădurea cu bufnițe
știu că mă privește, pentru că e multă liniște
sub pielea de căprioară dusă de vânt