poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-12 | |
LA MORMÂNTUL LUI MIHAI EMINESCU
În cimitirul Bellu stă mâna ta de oase, ca niște versuri albe, la mila unui critic, căci poezia n-are palate, și nici case, doar geniu în azilul unui mormânt fatidic - și peste tine-acordă ninsoarea o baladă, și ploile - o doină, și vântul - O scrisoare, pornește un luceafar, și altul dă să cadă în nebunia lumii, ca soarele în mare - și-ai vrea să dormi la țărmul falezelor ce-ți cântă pe-aleile de tâmple, pre gândul tău, rănitul, să-ți fie chinu-n moarte să nu-ntrevezi sfărșitul eternei noastre patimi, de-a ne slăvi, slăvitul - căci numai ei poeții, cu mâna lor de carne mai fac spre ceruri semne, că sângele pe lume se vinde, nu e gratis, că sfinții nu au nume și poezia nu dă nici morților o pâine - și lumea e aceeași de o eternitate, și straie - goliciunea, în ce o pot ascunde? și astăzi ești putere, și mâine te pătrunde un ger al veșniciei, și-al scârbelor imunde – de-aceea n-ai nici straie, nici pânză peste oase, și scrii, acolo-n groapă, "Mortua est", "La steaua", și niște schimnici, încă, te recitesc pe neaua pe care poezia e violată-n masă, ținându-și strâns, pe limbă, prea putrezită, carnea...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate