DE-AR FI SÃ ÎÞI SCRIU

Pe cedrii Libanului de-ar fi să îți scriu,
Vor spune: Nebune, cui scrii, că nu este!
Vor spune: Ești vameș, și scrii în pustiu!
ești doar fariseul ce minte lumește !

Și scrisul meu vorbă e, goală și grea,
Și moartea mai bine ca toate vorbește,
Și sufletul gol în ce vers va cânta,
Și cine, la sân, îl va lua, părintește ?

nebunii, toți scriu, și te fac și nebun,
când ochii tăi orbi s-au deschis deodată,
când tai din tainu-ți de plumb, o bucată:
ei strigă: priviți-l! nu taie destul !

Și cine la cine se uită, ce vede,
toți - albi ca isopul, și rumeni, la faptă,
toți taie din Tine, o lume mai dreaptă,
doar orbii se taie în Tine, de-or crede!

Pe cedrii Libanului de-ar fi să îți scriu,
Ei vor tot aduce copiii ca martori,
Și sfinții le-or pare o mână de tartori,
Dar Răul din Sine, nu, nu-l vor privi !

Căci Raul e Bine, și Binele-al altor...
Tu Roagă-te-n Domnul, și-n El, vei primi...