In anii aceia
pe cand
nici o floare n-ar fi
de cantat pe pamant,
as zbura peste pietre
ca un fir de nisip
si mi-as lua,
peste noapte,
al salcamilor chip,
drept haina mi-as pune-atunci
boarea din zori
si-n loc de picioare
tulpine de flori,
cu pieptul-o stanca
cu mijloc rotund-
sub care tristetea
in zori s-o ascund