nici măcar sa imaginez nu mai vreau; întârziata încropeala a dupa amiezii
În dușmănie cu tot ce pare viu; în dușmănie cu amintirea si cu dorul;în dușmănie cu binele si cu răul. oricât m-aș plmba pe lângă ușa aceea galbena nu am cum să intru, nici măcar ca un abur, nici măcar cu un gând;locul adevarului e păzit cu strășnicie.sunt împotriva voastră și sunt împotriva mea
stăpânitoarea obsesie a celuilalt, nufăr pe balta țipătului dintâi, neauzit, s-a așezat necunoscutul între umerii mei;îl port cu atâta absență, sau îl războiesc cu toate cerurile.predestinat mie se va umbri doar cu genele ochilor mei, va încerca sa ucidă de parcă eu l-aș fi cerut, când de fapt el m-a căutatde dinaintea timpului.și pentru că m-am oprit de atâtea ori, a crezut că voi lua un alt drum fără pașii sorții