Se-adună boabe de rouă în ochii de copil
Nu pot face nimic și simt în stomac fiecare lacrimă,
Inima mi-e plină de spini ascuțiți
Și gândurile se-amestecă în ploi târzii de vitregă toamnă.

Licorile nu fac nimic
Și plânge ingerașul cu brațele-i întinse.
Îi simt respirația, îi adun teama și i-o transform în mângâiere.
“A tlecut, mami. De ce ești tlistă?”
“Pentru că te doare!”
“Nu mai fii tlistă, mami. Eu te iubesc!”