De curând am (re)descoperit pe calculatorul meu un fișier. Începusem să-l scriu cu 4 ani în urmă, versuri care îmi veniseră în minte ca o scânteie neașteptată, așa, deodată, după mulți ani de tăcere. Inspirate de o despărțire dureroasă, de întâlnirea cu o veche și bună prietenă pe care n-o mai văzusem de mult, de o veche înregistrare cu Rachmaninov la pian, cântând "Serenada" de Schubert așa cum numai el a putut vreodată să o facă... Apoi au urmat 3 ani de tăcere... N-am făcut o selecție din ce am scris înainte de 2001; am pus totul așa cum era... bun, rău... De fiecare din poeziile astea mă leagă ceva, chiar dacă nu am fost întotdeauna la înalțimea clipei...
Mi-e tare dor de un anumit caiet, pe care l-am început în 1986...eram student...caiet care s-a pierdut undeva, în vreo cutie uitată de vreme printre lucrurile care au supraviețuit mutărilor pricinuite de plecarea mea în Franța, in 1995... Îmi amintesc frânturi din el... n-am sa public aici ce nu îmi amintesc în întregime, nu vreau să stric față de mine însumi vraja acelor momente, rescriindu-le...
Voi regăsi acel caiet într-o zi, și la fel ca acum, fără complexe și fără autocenzură am să pun totul aici...
Până atunci îmi voi spune mie însumi: "Bine te-am regăsit!"