„Un hombre del viento”

Sunt urât. Sunt așa de urât încât nu pot fi descris în cuvinte. Sunt așa de urât încât sperii copii pe stradă. Sunt extraordinar de urât. Îmi urăsc figura. Urăsc modul în care soarele mă luminează în fiecare zi.Sunt așa de urât încât ea se ferea să mă atingă, cu atât mai mult să fie atinsă de mine.Am o ceafă groasă de comisar bolșevic, urechile de elefant și figura de bidon turtit.
Sunt prost. Nu mă prind de prima dată. Nu sunt isteț, nu sunt agil, probabil că IQ-ul meu nu depășește 85. Sunt prost. Nu-mi dau seama când ar trebui să mă retrag, să dispar. Nu-mi dau seama de prostiile pe care le spun.
Sunt plicticos. Mi s-a spus. Mi s-a scris. Știu că limita mea de suportabilitate este de cinci minute .Până și cel mai politicos interlocutor începe să caște, se uită după muște, începe să răsfoiască și să lectureze atent biletele de tramvai.
Sunt împiedecat. Se întâmplă să cad pe stradă, în plină zi. Se întâmplă ades să-mi vărs laptele atunci când încerc să-l deschid pentru a-l introduce în cafea. E un chin pentru mine să trebuiască să repar ceva, să meșteresc.E un chin să desfac un robinet, să pun un bec.N-am dansat niciodată.Ah, cât aș vrea să dansez, cât aș fi vrut să dansez cu ea...dar nu sunt nebun și n-am fost nebun- îmi închipuiam râsul ei, râsul acela care m-ar fi îngropat sub Sahara „tu și dansul...”
N-am voce. În armată primeam permisii doar să nu cânt cu băieții din companie.Îmi place să lălăi în bae, îmi place să mă prostesc în fața oglinzii. Ai mei se uită la mine cu o figură dojenitor-îngrijorată când sunt descoperit.
Sunt bleg. Nu sunt în stare să mă impun. N-am fost în stare niciodată să-i spun cât o iubesc. Am o voce de castrat –suna și mai superb. Sunt bătaia de joc a tuturor. În special femeilor le face o plăcere deosebită să-și bată joc de mine. Cred că există și un concurs pe această temă- și limitele sunt sigur că n-au fost atinse. „Cum ai putut spera vreodată că am să mă căsătoresc cu tine ? Ce am făcut eu ca să-ți dau vreodată această speranță ?”
Îmi place berea. Am o „burtă de bere” care îmi atârnă total dizgrațios. Parcă aș fi cel mai mare dintre cei trei purceluși.
Sunt demodat. Îmi plac artiști prăfuiți, Sardou, Reggiani, Montand, Dulce Pontes. Îmi place, o ce grozăvie și muzicadin „Titanic” „I’ll always love you”. L-am auzit pe unul din vânzătorii de la Virgin-ul din Manchester spunând despre mine „He’s a gaga old man” atunci când am cerut un CD cu Carlos Gardel.
Nu sunt deloc patriot. Nu mă interesează patria. Mai cumpăr din când în când „Adevărul” și „Evenimentul zilei” darcând sunt întrebat de necunoscuți de unde sunt spun că sunt din Timorul de Est. Dă mai bine. Și, în definitiv, de ce n-aș iubi Timorul de Est ? Am avut întotdeauna, din școala generală, senzația că sunt bolnav- bolnav de a nu-mi putea iubi patria așa cum spunea cartea de citire, așa cum sunau cântecele patriotice, așa cum sunau directivele de partid. „Nu mai spune prostii” îmi atrăgea atenția învățătoarea mea. Sunt bolnav de neiubire de patrie. De ce aș iubi-o ? De ce aș putea simți ceva ?
Sunt nesimțitor. Mă mișcă foarte puține lucruri. Îmi place mai mult compania animalelor- sunt un fan al pisicilor. Măcar ele nu te trădează, ca oamenii. Dacă aș fi pus în situația de a alege între salvarea unui bebeluș și salvarea unei pisici aș alege sigur pisica.Sunt prea mulți copii, oricum.
Sunt mitocan. Nu mă uit cu ce mă îmbrac- important e să nu fie rupt și să nu fie murdar. Nu știu să mă port. N-am sărit niciodată la timp să-i deschid ușa, să-i trag scaunul, n-am știut niciodată să-i dăruiesc trandafiri. Da, eu sunt caraghiosul pe care sigur că l-ați văzut de nenumărate ori la Universitate cu buchetul de trandafiri în mână și totdeauna i l-am dat cu mâna stângă. Pentru că sunt stângaci.
Trăiesc printre morți. Majoritatea celor iubiți sunt acolo. Aș fi vrut să fiu cu ei. Aș fi vrut să pot muri în Spania, sau la Stalingrad.
Trăiesc printre cărți prăfuite pe care majoritatea nu le mai înțelege. „La ce vă trebuie atâtea cărți ? „ m-a bombănit proprietăreasa mea. „Acum există Internet”
Sunt rău. Îmi place să rănesc. Îmi place să-i fac pe alții să sufere. Îmi place să nu las alternative.Îmi place să mă gândesc ce bună ar fi lumea fără X, fără Y, îmi închipui cum ar fi să am o armă în mână. Dar numai gura e de mine.
Foi Deus.