|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
poem țiuit 
personale [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de ioana negoescu [ioanan ]
2004-08-12
| |
Am încetat să mai caut vreun semn al trecerii mele
cu timpul mă voi ghemui în această uitare ca într-un uter bolnav
de acolo voi striga tot felul de vorbe care neajunse la tine vor părea cântec mut
Am încetat să mai sper într-o moarte fără sfârșit
așa cum nu mai cred că există undeva vreun început în circularul și dansabilul rut
absențele tale se întețesc ca ploile toamna
pe când eu scriu acest jalnic poem țiuit
despre un ceva devenind nu știu cum altceva;
acum numai tu poți să-mi spui care cuvânt dă să moară
și caii se împușcă, nu-i așa?
 |
|
|
|
