Nu mai visez nimic. Noapte de noapte stau aici, nu mai alerg umbră de lumină pe marginea visului tău...
Veneam atunci cand stiam că esti in pericol, trebuia să-ti luminez puntile prăpăstiilor peste care erai nevoit să treci... de acum drumul e lin, nu mai sunt obstacole si, nici eu nu te pot tine in brate vesnicii la rand. Esti mare, copil pierdut in alte vremi, regăsit aici si acum...
Stiu că ne-am mirat amandoi de o asemenea regăsire, că ne-am privit ca doi nebuni, că n-am vrut rand pe rand să credem grozăvia asta, dar timpul ne-a demonstrat că nu eram de loc nebuni, că telegrafia iubirii trece de spatiu si timp...
Erai bolnav de neincredere, te clătinai si cum aveai lacrimi in ochi ai fi putut călca in gol... e adevarat că te-am părăsit atunci - candva, si stiu că nu ma voi spăla de acel păcat niciodată...
Multumeste-te cu gandul că exist... eu sunt fericită că esti... iubirii mele ii e suficient...
Fericirea ta imi e fericire, durerile tale, chiar de nu spun - mă dor si mă vor durea si dincolo de veacuri... Nu-i usor să fii mamă... Dar sunt!