Incerc sa ma gandesc ca planeta noastra s-a nascut din dragostea dintre nimic si supranimic totul tansformat inr-un praf cosmic frumos ambalat. Asa ca la magazinele vestice.Ma gandesc ca planeta a imbatranit intre 6-9 august 1945 cand Hiroshima si Nagasaki au gustat din nectarul mortii, din nectarul supraplinului uman.Atunci secundele s-au topit odata cu flashurile care au zdrobit pe caldaram sute si mii de suflete.Nu mai era nimic de distrus.Omul isi depasise conditia si moartea juca fotbal printre ruinele fumegande si printre valuri de radiatie atomica.De atunci nimic nu a mai fost la fel. Nici o secunda, nici o amintire, nici o poveste de dragoste. Totul s-a scris cu frica ciupercii in aer si dragostea se facea alaturi de cruce si masca de gaze. Ce hada e masca de gaze! Cum implora ea moartea, cum o cauta cu lumanarea, cum cerseste fiecare moment din viata noastra.
Nu ne-am invatat minte. Deloc nu ne-am invatat minte!Caci altfel evitam cutia cu bomboane otravite de la Cernobal.Aerul adus in pungi de plastic de pe care ranjea moartea sub forma de reclama.
Planeta a murit odata cu turnurile gemene si de aici istoria e pe repede invers. Se scrie calare pe un boeing cu aripile in forma de cavou iar in carlinga mesajul trist si fatalist:
NU UITATI CA HIROSHIMA E IN VOI IN SANGELE VOSTRU. SA NU UITATI FIINDCA ALTFEL CIUPERCA VA IMBRATISEAZA DIN NOU.