Lasă, m-a plans azi noapte ploaia, nu mi te impovăra, neintamplarea a fost să se intample, să m-ajungă ploaia noptii si, de tine, să-mi bată vantul - baierele porții... să-mi cante dorul patimei străine...
Lasă, nu te intrista, de zidul năruit, nu tine seama, in vălurite clipe de nisip, mi s-a ingropat si umbra si icoana, de mine fără tine nici eu,nu stiu nimic... de mine fără tine si timpul nu e timp...
Lasă, candva pe acel acum să se intalnească cu atunci ...si la plecare aruncă in valuri, de pe stanci, garoafa rosie, de parcă, la orizont ti-as fi ultima barcă, spre altă lume, plansi de ploi, iubirea ne-ar cunoaste pe amandoi... mai mult, ne-ar fi un fel de ingemănare adancă in care nici o ploaie n-ar mai avea de ce să ne tot plangă...


a plouat azi noapte...