poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-26 | |
Acoperișul era verde de mușchi
și maro murdar de frunze putrede, trăgea să moară odată cu ce mai rămăsese din casa ta de pe malul apei. Întins de la apă până la poala pădurii, cerul cenușiu, până la durerea cenușiului, strângea pumn peste dimineața rece. M-am gândit că ți-ar prinde bine o cană de cafea caldă și dulce și am plecat spre tine fără să văd că fața mi-e udă și mâinile murdare. Era ceva ce ma nelinistea, ceva ce uitasem undeva. Pe măsură ce mă apropiam îmi era mai greu să fac pașii, mă oprea aerul, mă trăgea in jos pământul, am început să mă mișc dezordonat până când mi-am amintit că nu mai sunt, că m-ai rupt și m-ai aruncat în două colțuri, printre vopsele și pensoane, iar apoi am vazut ușa pe unde fugisem împiedicat. Ceva totuși a rămas mult în urmă, de vreme ce acum incerc să-ți aduc cafeaua. Ușa aceea deschisă a rămas după plecarea mea. E o dimineață cu crini albi, crini galbeni, grei de rouă. Roua, știi doar, e a ochilor mei tristețea e ce trebuia să uit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate