Am adormit cu un nebun alb infipt in tampla dreapta. Patrate mari in alb si negru ma desenau, si eu nu mai stiam ce-mi tine loc de inima..regina? Tura care nu stie sa mearga decat in linie dreapta? Sau poate regele, care e atat de tampit si de neputincios.. da, regele. Inima mea nu stie sa faca decat pasi mici, se ascunde in spatele cailor albi, in spatele nebunilor si in spatele cuvintelor care cad nu conteaza unde.
Am pe buze un gust amar, si ma doare capul de cand am hotarat ca viata trebuie traita intr-o betie continua, care sa ma anestezieze, sa nu ma mai doara cand imi dau degetele pe razatoare sau cand imi dau seama ca dragostea mea nu e nimic special, ca daca era speciala avea cai albi pe pereti verzi, lalele albe si lacrimile nu se prefaceau in muci, ci in perle insirate regulamentar intru decorarea frumoaselor cuvinte.