poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-11-16 | |
Of... de-o vesnicie n-am mai stat cu mine de taina... Sunt totul in tot, exercitiu yoghin... si chiar sunt... NAscuta in Romania. cu un tată oltean, cu bunicul din partea lui probabil turc (Chiurtu - insemnand de fapt lup), cu o mama unguroiacă al cărei tată era neamț, și cu o nostalgie dacică iremediabilă, cred ca sunt acel totul in tot...Uitasem de mine, până mai ieri, obosită la slujbă, m-am descălțat, pentru a mă odihni cu picioarele in poziție yoghină de lotus...of... Turcoaico! mi-a repilcat o colegă...si culmea...mică fiind, pe la grădiniță - mai apoi, pe la școală, mi se spunea chinezoiacă..Tot semănând eu cu toată lumea, nici nu-i de mirare că, atunci când jurnalistic mi-am băgat nasul in Yoga, m-am trezit intr-un fel acasă..eram de pretutindeni si de nicăieri... Universală. Al naibii Univers de pripas, cu legi omenesti de doi bani... Lumi paralele, asta in care de cent (un fel de submultiplu al dolarului) trăiesc, față de euro firfiriicii ce mă innebunesc când ii simt ca pe păduchi in cosul existentei zilnice...La naiba, nu despre cotidian vreau sa vorbesc, desi noi, ăștia poeți, se spune ca sunetm cu capul in nori...Mai bine in nori decat in noroi, nu?!
Mi-e dor de mine, de aceea care iubind tranzita toate mizeriile astea cotidiene...M-a cam uzat realitatea, m-am lasat ei, desi ce cald la frig mi-era iubind... Of, Doamne, nici o religie nu este mai vindicativa ca Iubirea..dar cat de greu este sa ramai aici in IUBIRE... Voi reveni, in alta zi... sa ma mai spun, mie, vouă... să mă descânt, să mă regăsesc pe mine spovedindu-mă... Si sunt vreau eu - ortodoxă, desi ai mei nu m-au lămurit ce hram purta călugărul ce m-a botezat pe ascuns intr-o zi geroasă de februarie in 1955...născută la nevreme, ținută intre sticle cu apă fiartă să nu mor... mama a chemat un călugăr...ce m-a botezat..pe ascuns, că de tata era un pic de cineva si nu era voie să trăiești religios... Poveste auzită, nu amintită... nu am amintiri din epoca aceea... Am o altă amintire, legată de-un călugăr, de pe la vreo 18 ani ai mei, si de pe la vreo 36 de ani tot ai mei si de vreo 100 si ceva de ani ai lui... a mint..200 de ani, ca pe crucea de la manastire 1800 si ceva scria de mi s-a zbarlit mie tot părul de pe mine... Of... poveste dintre vis si realitate... călugăr venit la usa mea in prag de iarnă, sv-mi spună că a venit pentru a se duce, si pentru a mă lăsa sa mă intreb pana la 36 de ani de unde venise si unde se ducea... si ce mandrețe de om...ochi verzi, păr negru ca pana corbului...si ce voce... si cat l-am cautat...si cum nu l-am gasit...pana intr-o zi cand am intrat in cimitirul unei manastiri de care imi vorbise... acolo era...mort cu 100 de ani inainte sv vină la poarta mea si să-mi vorbească...intrasem să caut o plantă - Moartea Morții, despre care stiam eu că face minuni la bolilele de piele si nu numai...trebuia să se oprescă timpul, sv zboare o gogimitea pasare ca o barză neagră de pe o cruce ca să mă duc să văd cine locuia sub crucea de un' zburase pasărea...Ziua in amiaza mare, slujbă de Sfantă Marie mare in manastire...vant pornit din senin, brazi fremătand... si Gavril călugărul pe care il căutasem toată tineretea mea...acolo in fotografia de pe cruce...mort insă cu vreo100 de ani inainte de a sta cu mine de vorba la usa casei mele de la munte... straniu...imposibil...si totusi...am zis ca mi s-a părut, că nu-i adevărat...desi a glumă mereu spuneam ca am eu Ingerul meu ce-mi stă pe umăr si ca la orice greu o să mă ajute să-mi fie mai usor... inger să fi fost sau altceva? Gata pt. azi...nu-i usor sa te intori printre amintiri de acest gen...am discutat suficient...am stat de taină...bunicii mele ii placea sa spună asa..hai o țâră să stăm de taină... ea, olteanca, analfabeta mea bunică nu sta de vorbă ci sta de taină...si ce dor imi este si de ea, dusă dincolo de vreme de vreo 4 ani...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate