afara e frig si zapada mare,
in casa e si mai frig
si e tristete multa,
caci cel care a plecat
a luat lumina.

o singura atingere intunecata
a fost de ajuns
pentru a instraina pe veci
doua trupuri ingemanate;
o jumatate de veac s-au avut in pace,
dar acum eternitatea ii desparte.

un suflet rataceste
fara noima, fara capatai,
prin casele dezgolite, murdare,
in timp ce de celalalt
raspunde acum fara de leac nefiinta.

in focul, ce ardea nealinat
in valvatai lungi de disperare,
mocneste surd, stins durerea.

o viata s-a sfarsit nevegheata,
intr-un lacas departat
prea crud si strain ei.

dă-i, Doamne, aripi de înger
și poartă-i de grijă;
presară îndurare și resemnare!...


11 martie 2003