am dat drumul la primele cuvinte cu aripi de sunet si inimile celor din jurul meu au inceput sa zboare. in stanga mea o felie din site a inceput sa se unduie pe acorduri, asa cum trestiile se lasa unduite de sunetul apei valurite. in dreapta mea cateva persoane cu inimile lasate pe undeva pe afara au inceput sa si le caute grabiti. se intampla ceva cu secundele , cu aerul din jur care vibra. Opaque a simtit si el asta. ii aud respiratia cum se linisteste.

degeaba va uitati la mine. eu nu mai sunt acum. "Zboru-i zbor de ani lumina, draga Cerule Omule". nu, eu nu mai sunt, e doar cantecul care a luat un chip, ma stapaneste, eu nu am curajul sa ridic ochii in fata lui ci doar sa-l soptesc. o vad intr-o fulgerare de ochi deschis pe Alma. culoare bluzei e acum pe intregul chip. Mihai Leoveanu isi striga pe undeva printr-un colt de inima copilaria si se intreaba: "de unde a aterizat acest domn in fata microfonului?" mi-a placut raspunsul dansului.

"Eu sunt jertfa, eu sunt gand/eu sunt zbor uitat de vant, hei, hei!".in "Balada meteorului indragostit" deja v-am luat pe toti cu mine acolo unde talpile ochilor pipaie azurul. da, pot sa fac asta. da' nu-i de la mine. e dar de lumina si se intampla atunci cand mai multe inimi de prieteni sunt laolalta. se naste o mare forta, o Minune. adevaratele minuni se savarsesc deofiinta cu cei de langa tine. si asa e si acum. sunt in inimile voastre lumi care abia asteapta sa fie luate in seama, lumi care, pentru cateva minute, canta. nu ma intrebati care e rostul acesta ascuns. eu doar il cant.

si deodata mi s-a facut dor de cei ce nu puteau fi acolo. am plecat pe Luna unde zapada troienea iar drumul spre Pamant se inchisese si i-am chemat pe cei pentru care dorul de casa e rana si lacrima si colind, dragii mei din aproapele departe, diaspora: Oriana, Dominique, Herra, Amara, Costel, Nexus, ma iertati cei ale caror nume nu le mai scriu, dar pe care i-am luat alaturi in vartejul de lumina inflorita: "Ninsoarea cade leganand/ mi-aduc aminte lacrimand/ de acasa/ Si-un dor m-apuca deodat'/ caci sunt de zeci de ani plecat/ condamnat la uitare". sa nu uitati, le spun eu printre sunete, acasa noastra e in momentele de gratie cand, pe aceeasi lungime de unda, ne intalnim pe acordurile vietii.

au venit langa mine Inmost, Pan si Michelangelo. curge acum din "Miorita astrala" fericirea baciului ce ne-a facut din ceasornice, oameni: mesterul Manole. cei de langa mine stiu taina asta. acum sunt si eu fericit. ma daruiesc prin ciupituri de corzi si glas, atat cat poate el, voua celor ce ma cunoasteti dar si celorlalti ce nu ma stiu. lumina nu face diferente. ea mai presus de toate ESTE.

paranteza: Veve, metafora din damigeana a fost suras si lacrima pentru limba romana. noi cei care am gustat, nu vom uita niciodata.

"Noi suntem asemeni , cerului o prada/inimi de jar, viata de pojar".

tot ce am avut de savarsit in seara de 4 aprilie am savarsit cu gandul ca valoarea site-ului sporeste mai ales in aceste momente si am multumit lui Dumnezeu ca site-ul exista si ca a dat putere unor oameni ca Silisteanu(salut frate!), Alksander, Albastrica si celor din compania lor sa strabata calea, dintr-un colt de tara in altul, pentru prieteni si poezie. ma inclin in fata lor cu respect, poate fi un exemplu pentru multi. cand doresti ceva si nu mai stai in cumpana, nu mai sunt piedici si greutati. EXISTI doar si... atat.